"Două nimicuri, cel din parlament şi cel de pe stradă, s-au reunit ieri într-o imagine emblematică pentru golul istoric în care trăim. L-am văzut pe copilul bătrân Ponta, acest produs nesărat al nomenclaturismului la a treia generaţie, acest nepot al lui Iliescu şi fiu al lui Năstase, conducând mulţimile ca un Coriolan Drăgănescu în cea mai tâmpită montare după Caragiale făcută vreodată. Ponta înconjurat de huliganii Stelei - iată noua imagine a noii revoluţiuni. Ponta cu tricolorul la gât, mânjind şi acest ultim simbol al mândriei noastre de sine, aruncându-l şi pe el în batjocură şi derizoriu. Ponta, cel mai prost demagog al PSD-ului, cel mai cusut cu aţă albă. Ponta, al doilea Geoană ţopăind pe caldarâmul Bucureştiului, care, ca şi hârtia, rabdă orice. Cum nu l-au linşat miile de oameni cinstiţi, muritori de foame, care-au ieşit în stradă nu instigaţi de PSD cu falseturi politicianiste, ci pentru că guvernul Boc a depăşit orice măsură a birurilor şi năpăştilor? Cum nu au văzut ei în micul Titulescu (ce blasfemie!) reprezentantul cel mai sfruntat al îmbogăţiţilor de pe urma politicii, alături de modelul său, penalul Adrian Năstase?
Este de neînţeles cum PSD-ul însuşi îl rabdă pe Ponta în fruntea lui, afară numai dacă nu-l cred un inofensiv om de paie al puternicilor din umbră. După ce epocile Iliescu şi Năstase s-au dus, acest partid, altădată măcar odios, periculos, redutabil în felul său, a ajuns pe mâinile unor marionete de care te-apucă râsu’-plânsu’. Cum era să fie preşedinte, astăzi, Geoană, cu sprijinul inconştienţilor de liberali? Gafele lui Cioroianu în politica externă ar fi fost azi exemple de înţelepciune faţă de ce-ar fi făcut acest Pinocchio de Dâmboviţa. Dar şi mai grotesc ar fi să ne pricopsim cu Ponta. Geoană are măcar ceva ingenuu, el chiar crede în vrăjitoria flăcării violet, el chiar a ţopăit sincer, ca un copil, când s-a crezut preşedinte. Ponta ar fi anomia întruchipată, vidul în costum Armani. În "Omul invizibil" vezi un costum fără nimeni în el care se mişcă şi vorbeşte. Te uiţi pe mâneci: nimic. Te uiţi prin gaura gulerului: nimeni. Ăsta e Ponta, un costum gol în fruntea unui partid de coropişniţe..."
Dur, domnule Cartarescu, dur...dar nu va e teama de razbunarea prostului? Fostii comunisti nu cred in libertatea de expresie, sa nu va treziti cu vreun proces de calomnie, ceva...Voi ce opiniuni aveti?
Lasă-mă naibii cu Căcărescu, e marcat de copilăria într-o familie proletară şi de tinereţea petrecută ca bugetar (el singur o spune).
ReplyDeleteUn aiurit, mai vede şi el când si când o chestie şi pac ! un articol.
Mie imi pare ca El Pontandante e luat mult prea in serios, in joaca lui de-a revolutia marxista si RPG-ul lui personal, numit Che Zavera. Cartarescu...hmh, nu comentez. Nu servesc, nu imi place, nu ma incanta.
ReplyDelete@riddick
ReplyDeletesunt altii mult mai "indoctrinati" ideologic...
@lmn
any publicity is good publicity...poate ar trebui sa il ignoram complet si sa il lasam sa se scalde singur in tampeniile lui debitate zilnic...
Combate bine monşerul, de data asta! ;)
ReplyDeleteDoar o obiecţie la textul domnului scriitor: "năpastelor", nu "năpăştilor".